București 1935 văzut de Mircea Damian

 

Scriitorul și jurnalistul Mircea Damian este nu nume mai puțin cunoscut în rîndul cititorilor de astăzi. Editura Vremea îl readuce în lumină, publicîndu-i volumul București 1935, la mai bine de 90 de ani de la prima ediție. Este o întreprindere binevenită, pentru că putem vedea orașul așa cum aproape nimeni din cei care îl locuiesc astăzi nu a avut ocazia. Mircea Damian ne poartă prin Cișmigiu, Parcul Carol, pe Calea Victoriei, la Gara de Nord, în cartierele celor cu stare, dar și în mahalale avînd farmecul lor. Întîlnim tot felul de oameni, proprietari și chiriași, funcționari și studenți, provinciali veniți cu treburi prin Capitală, scriitori. Am gustat cel mai mult paginile despre Săptămîna Cărții de la Teatrul Național, cu un Ion Minulescu arțăgos, care nu voia să dea autografe decît pe cărți, nu pe carnetele elevilor și descrierea făcută unei ședințe de la cenaclul lui Eugen Lovinescu, cu doamne, domnișoare și domni visînd la gloria literară. Mircea Damian scrie bine, cartea nu plictisește deloc și lectura poate începe oriunde, așa cum chiar autorul îl previne pe cititor. Debutase în 1929 cu prozele din volumul Eu sau frate-meu?!..., carte apărută la editura Ramuri din Craiova. Și faptul că avea și un scris frumos de mînă, o atestă autograful dat pe această carte de debut, la 23 ianuarie 1930. Mircea Damian a murit tînăr, la 48 de ani, în vara lui 1947, dar nu cred că ar fi mai fi supraviețuit mult după instaurarea comunismului. Caracterul lui incomod l-ar fi dus spre o detenție politică.