București în carne și oase

 

Astăzi, Bucureștiul împlinește 567 de ani. Modul meu de a-l sărbători este să recidivez cu o carte nouă în colecția Planeta București de la editura Vremea. București în carne și oase este o poveste de familie care va purta cititorul din decembrie 1918 pînă în ziua de azi, o poveste cu multe personaje, cu locuri cunoscute și mai puțin cunoscute, un București uman așa cum îl simt eu de zeci de ani. Le sînt recunoscător doamnelor Silvia Colfescu, directoarea și sufletul editurii, pentru încrederea în manuscris și Odilia Roșianu, pentru că a fost un redactor de carte profesionist. În fotografia de pe copertă, aleasă de doamna Silvia Colfescu de parcă ne-am fi vorbit, sînt bunicii mei,  Ana și Constantin Hălălău, ieșiți la plimbare prin oraș acum aproape 100 de ani. „Bucureștiul primului sfert al secolului XXI este cosmopolit, auzi vorbindu-se aici în aproape toate limbile pămîntului, te simți pe străzile lui ca în orice alt mare oraș european. Este plin de viață, încărcat de reclame luminoase, gălăgios, chiar zgomotos în anumite ore ale zilei, dar și liniștit și umbros, pe străduțe cochete, neștiute decît de puțini oameni. Dar dimineața, în lumina caldă a lămpilor cu sodiu, cînd încă-și întinde somnoros oasele, iar oamenii încep să-l populeze încet-încet, strălucește frumusețea lui fără niciun fel de machiaj”. Vă dedic acest portret al orașului tuturor celor care locuiți aici sau îl vizitați și vă îndrăgostiți de el. La mulți ani, București!

Locuri ascunse de păstrare a memoriei

 

Îl cunosc pe Andrei Zbîrnea de mulți ani, el a fost primul care a scris despre debutul meu de acum 15 ani (prima lui cronică a unei cărți de poezie!), așa că am avut mai multe motive de bucurie atunci cînd mi-a propus să public în colecția Arcane, pe care o coordonează la Editura pentru Artă și Literatură. Am scris la acest manuscris zece ani, textele fiind la început exerciții de păstrare a memoriei. Încercam să trec printr-un moment greu al vieții prin scris, prin poezie. Și iată că a personal matter (apud Kenzaburō Ōe) s-a transformat într-o carte care va ajunge la public. Le sînt recunoscător pentru asta și le mulțumesc lui Andrei Zbîrnea, Anastasiei Tache pentru delicatețea și justețea observațiilor, Mirunei Vlada și lui Andrei Crăciun pentru cuvintele lor calde și pentru că au rezonat cu textele mele, lui Andrei Socolcan pentru coperta atît de potrivită cu starea cărții, Violetei Borzea pentru încrederea pe care mi-a acordat-o și cu admirație pentru felul în care construiește zi de zi o editură tot mai relevantă pe piața românească de carte. Colaborarea cu fiecare dintre ei a fost o onoare pentru mine. Sper ca locurile ascunse de păstrare a memoriei să ajungă la cît mai multe inimi.