O campanie cu suflet

În socialism se spunea Reclama e sufletul comerţului. Cu completarea iar comerţul sufletu’. Cam aşa şi cu politica.



Doamnele care se întrec mîine pentru un loc în Parlament, într-un colegiu electoral din sectorul 4, au pus mult suflet pentru a cîştiga simpatia alegătorilor.



Inclusiv lîngă City Mall, care este sufletul oraşului.



Biletul norocos îl va trage fie Liliana Mincă, fostă şefă a Loteriei, fie Teo cea cu nume de siglă de partid. Rămîne de văzut care dintre ele îşi va trage sufletul în fotoliul de deputat.

Orice asemănare cu echipa de acum 20 de ani este pur întîmplătoare

Pe 19 aprilie 1989, Steaua termina la egalitate, 1-1, returul de la Istanbul cu Galatasaray şi se califica cu scorul general de 5-1 în finala Cupei Campionilor Europeni. Ieri, o echipă care poartă întîmplător acelaşi nume a pierdut cu 1-5 meciul din Giuleşti cu Rapid. Ilie Dumitrescu, autor a două goluri în dubla cu turcii, comentează obosit la Digi Sport rezultatul. Cristi Tănase suspină după bomba sexy.

Asociaţia Foştilor Refugiaţi AFOR 1940-1947

Pînă la data de 15 mai aveţi posibilitatea să redirecţionaţi 2% din impozitul pe 2009 către organizaţii nonprofit. Vă recomand Asociaţia Foştilor Refugiaţi AFOR 1940-1947, care se constituie ca o organizaţie cuprinzând pe foştii refugiaţi din toate teritoriile României ocupate în 1940 şi 1944, adică nordul Transilvaniei, Basarabia, nordul Bucovinei, Herţa, Cadrilater, precum şi pe foştii refugiaţi din nordul Moldovei (detalii aici). În acest an, asociaţia îşi propune organizarea mai multor manifestări care să comemoreze împlinirea a 70 de ani de la marele refugiu românesc. Pentru toţi cei care doresc să sprijine acest demers o pot face completînd formularul alăturat şi trimiţîndu-l, împreună cu o copie a fişei fiscale primite de la angajator, administraţiei financiare de pe raza teritorială, printr-o scrisoare recomandată sau direct prin depunere la registratură. Codul de identificare fiscală este 25340180, iar contul RO88 BREL 0002 0002 5079 0100 deschis la Libra Bank. Vă mulţumesc!

Kondolencje

Româna anapoda XVIII

Şansa este ceva pozitiv. Venind din franţuzescul chance care înseamnă noroc, nici nu s-ar putea altfel. Vorbim de şanse egale pentru toţi, şanse de a rămîne în viaţă pentru supravieţuitorii unui accident, şanse de reuşită la un examen. În meteorologie, există şanse să iasă soarele după mai multe zile mohorîte sau şanse de ploaie după o perioadă de secetă. Cînd îi aud însă pe prezentatorii TV vorbind că nu sînt şanse de ploaie în regiuni lovite de inundaţii, este ca şi cum s-ar spune că există şanse de avalanşe la munte sau şanse de uragan în Caraibe. Pentru cei loviţi de calamităţi naturale, şansele de ploaie ar echivala cu reducerea şanselor de supravieţuire. În acest caz, folosirea cuvîntului probabilităţi le-ar lăsa măcar impresia că nu sînt luaţi peste picior.

27 martie

Cum se face Guvernul de cacao

Pentru curioşii care se întreabă cu ce se mai ocupă Guvernul Boc, iată şi răspunsul: ciocolată cu cremă de mentă. Obţinută prin frecare, bineînţeles.

Enel faţă cu revoluţia industrială

Este posibil ca un consumator casnic de energie electrică să consume în 15 zile 4.677 kWh? Vorbesc de un consumator casnic care nu are o fabrică pe balcon. Şi care în cele 15 zile anterioare şi în cele 15 zile ulterioare a consumat mai puţin de 100 kWh. Celor de la Enel Energie Muntenia nu li s-a părut suspect şi au emis această factură aberantă. Pot da vina pe o eroare de calculator, dar bănuiesc că oamenii care tipăresc facturile ar fi trebuit să-şi dea seama de greşeală. Pot da vina de asemenea pe schimbarea contorului, pe greaua moştenire de la RENEL sau pe orice alt motiv. Adevărul este că Enel nu se află alături de tine, aşa cum se laudă în partea de jos a facturii, ci alături de realitate, de logică şi de bun simţ. Nu şi-au cerut scuze pentru stresul pe care l-au provocat trimiţînd o factură de 1.938 de lei. Cît despre opririle permanente ale curentului electric, acestea sunt cauzate de numeroşii industriaşi ascunşi prin blocuri, care supraîncarcă reţeaua. Şi care apoi contestă facturile. Ce tupeu!

Proclamaţia de la Timişoara

La aproape 3 luni de la căderea lui Ceauşescu, pe 11 martie 1990, a apărut, şi tot la Timişoara, primul document cu adevărat important al Revoluţiei. Chiar dacă punctul 8 cu privire la lustraţie nu a fost aplicat niciodată (din cauza F.S.N.-ului şi a lui Ion Iliescu), momentul a avut o importanţă foarte mare. Marius Mioc şi Dorin Tudoran explică pe larg acest lucru.

Caţavencu înainte şi după Academie

Am citit Caţavencu cu regularitate pînă acum 3 ani. De cînd nu mai este tata cu care să comentez articolele, nu am mai luat revista decît ocazional. Şi numărul din 7 martie 2007 a rămas necitit pînă astăzi. În 1990, cînd apariţiile de ziare şi reviste noi se ţineau lanţ şi lumea făcea cozi la chioşcuri ca să le cumpere, a apărut Caţavencu din iniţiativa a trei tineri ingineri: Liviu Mihaiu, Sorin Vulpe şi Doru Buşcu. Citez din istoria oficială a Academiei Caţavencu din primul ei almanah, apărut în 1995: Ceilalţi au venit, unul cîte unul, unde le era locul. Nu mai scriseseră nici unul nimic în afară de jurnale de pubertate, formulare de CEC sau bileţele în uşă. Inginerii erau ingineri, Mardale era sticlar cu facultate, Toma, psiholog la aviatori, doar Morar ce mai făcuse niscai scrieri în dulcele stil clasic. Anii ’90 şi ’91 au însemnat ani buni pentru Caţavenci, apărînd pe piaţă şi al doilea săptămînal, Caţavencu Internaţional. Tot atunci îmi amintesc că a apărut prima schismă, o parte din redactori (printre ei, Mihai Antonescu) plecînd să facă o altă revistă, Ceauşescul, care n-a avut decît cîteva apariţii. Au mai plecat de-a lungul anilor Th. Denis Dinulescu, Emil Berdeli, Nae Şovu, Felix Anton Rizea (Dumnezeu să-l ierte), Ioan Viştea. Apoi, în toamna lui 1991, grosul redacţiei înfiinţează Academia Caţavencu, cu Mircea Dinescu în frunte. Plecarea lui Dinescu din 2000 şi asocierea cu Vîntu de acum cîţiva ani n-au modificat spiritul Caţavencu de la începuturi. Aşa că nu ştiu cum va fi evoluţia revistei după cea de-a treia schismă de zilele trecute. Citez din nou din istoria oficială a Academiei Caţavencu: Caţavencu a devenit un fenomen. Care, ca orice fenomen, se va duce dracului într-o zi. Însă ziua aceea o vom ţine cît mai departe de noi şi de voi.

Primul meu cutremur

4 martie 1977. Vineri seara. Eram cu părinţii în bucătărie cînd a început. Nu mai ştiu care dintre ei a strigat Cutremur şi cum am ajuns sub tocul uşii de la intrare. Locuiam la etajul 9 şi îmi amintesc frînturi de imagini cu casele de pe partea cealaltă a străzii apropiindu-se de noi, amestecîndu-se cu mâncarea aruncată din frigider şi cu ţipetele venite din toate părţile. Era o spaimă nedefinită, pentru că nu împlinisem 10 ani şi moartea era încă o necunoscută. Nu ştiu cît a durat, ştiu doar că mi-am înfipt unghiile atît de tare în coapsele tatei, încît i-am dat sîngele.