Casa fraților Botta

 

Pe bulevardul Carol I la numărul 42, vizavi de Biserica Armenească, într-un bloc cu două etaje, au locuit frații Botta, Emil, poet și actor și Dan, scriitor, așa cum scrie și pe placa memorială de pe fațada clădirii. Pe trotuarul din fața blocului nu este niciodată soare. Nu știu cum se face, poate personalitatea celui care a scris Întunecatul April se răsfrînge asupra locului și acum, la aproape 50 de ani de la moartea sa. De Dan Botta aflasem dintr-o splendidă ediție François Villon, tradus cu rafinament într-o română impecabilă (din poezia franceză aveam să mai citesc traduceri excepționale la Romulus Vulpescu, Șerban Foarță sau Octavian Soviany). Poemele lui Emil Botta le-am descoperit într-o ediție publicată la editura Minerva în 1991, intitulată Dor fără sațiu. Era perioada crizei de hîrtie, aflată în prelungirea epocii de economii la sînge din ultimii ani ai ceaușismului și nerezolvată încă în primii ani de după Revoluție. Cartea era tipărită pe o hîrtie de o calitate execrabilă, de un gri abraziv, dar ce mai conta, cînd puteam face cunoștință cu opera unui poet remarcabil? Pe actor l-am văzut tot în acei ani de început ai libertății, atunci cînd s-a difuzat pentru prima oară după interzicerea din 1970, Reconstituirea, filmul lui Lucian Pintilie considerat pînă astăzi cel mai bun film românesc din istorie. Rolul de profesor eșuat în alcool, jucat aproape hamletian, care cere compulsiv lichior Oriental în încercarea de a fugi de realitatea îngrozitoare într-o lume mai frumoasă, i se potrivea mănușă acestui inadaptat social. Scena aceasta de o duritate extremă este una dintre cele mai reușite ale filmului. De altfel, omul Emil Botta, a fost el însuși un refugiat în halucinogene, așa cum putem afla din studiul lui Andrei Oișteanu, Narcotice în cultura română. Așa că mi se pare ironic ca la parterul clădirii în care au locuit frații Botta din 1939 și pînă la sfîrșitul vieții lor, să existe astăzi un magazin care militează pentru legalizarea marijuanei. Mi-l închipui pe Emil Botta intrînd să cumpere ceva, cu ochii lui scînteietori, plini de dorință.