Distincţia iederei

Alese cu grijă dintre atîtea sute de clădiri ce desenează oraşul, casele cu iederă primesc acest semn de nobleţe doar dacă-l merită cu adevărat. Există un cult al elitei la această plantă, lipsit de orice ostentaţie şi de aceea poate mai puţin sesizat de către omul de rînd. Acceptînd doar vecinătatea bunului gust şi a rafinamentului, iedera stabileşte o ierarhie a valorilor într-o lume bulversată axiologic. Plantă eminamente urbană, excepţie notabilă fiind doar conacele boiereşti, ea dă garanţia stilului şi siguranţa confortului spiritual. Iedera poate fi asemuită cu frumuseţea unei muzici de cameră, cu silueta gingaşă a unui poem reuşit, cu sobrietatea şi căldura totodată ale unui coridor muzeal, cu picturile renascentiste, cu aristocraţia în cele din urmă. Străzile scăpate de furia înnoirii şi care mai păstrează case pe care iedera mîngîie deopotrivă zidul rece de cărămidă şi ochiul dornic de mîngîiere, sînt tot mai rare. Bucureștiul mai păstrează ceva din strălucirea de altădată, chiar dacă amintirea este tot mai palidă. Legătura cu civilizaţia se mai ţine doar prin delicatul fir al iederei.