vineri, 26 august 2016

Dictatura violenţei




Atunci cînd se ajunge la moarte de om, nu mai putem vorbi despre sport. Un tînăr de 18 ani a fost lovit în cap cu un obiect (baston, sticlă, nu ştiu sigur) şi a murit la spital. A fost lovit pentru că purta un fular cu însemnele echipei Dinamo. Criminalul ar face parte dintr-o grupare radicală de ultraşi ai Stelei sau Rapidului (nici acest lucru nu este lămurit). Dar mai contează? Oare aceşti huligani pot fi numiţi suporteri?

Îmi aduc aminte de cameramanul jandarmeriei, călcat în picioare la Cluj. Nu îi provocase cu nimic pe suporterii lui U, l-au atacat doar ca să se distreze sau poate ura faţă de forţele de ordine a fost prea mare. Nu ştiu dacă acel băiat a mai putut să-şi reia vreodată viaţa obişnuită.

George Galamaz, pe cînd juca la Steaua, a fost atacat pe teren la Ploieşti. Meciul a fost suspendat, iar Galamaz l-a dat în judecată pe aşa-zisul suporter al Petrolului. Jocul sorţii a făcut ca peste puţin timp, Galamaz să devină jucătorul echipei ploieştene. Ultraşii i-au pus drept condiţie a acceptării transferului (!), renunţarea la acţiunea în justiţie. Jucătorul a acceptat, iar conducerea Petrolului a tăcut mîlc.

Eric Bicfalvi a jucat 5 ani la Steaua. S-a transferat apoi în Ucraina. În iarnă a semnat cu Dinamo. A marcat în poartea Stelei. La sfîrşitul meciului, a fost chemat de galeria dinamovistă să strige împotriva Stelei. A refuzat. Nu pentru că era încă stelist. Ci pentru că este un om civilizat. Din acel moment a devenit persona non grata în Ştefan cel Mare. În vară a plecat de la echipă.

Violenţa este întreţinută de tot felul de oameni care s-au apropiat de fotbal numai pentru că acesta aduce bani şi faimă. Personaje sinistre, certate cu legea şi cu bunul simţ. Nişte frustraţi, pînă la urmă.

A-ţi iubi echipa favorită nu presupune să-ţi urăşti rivalii. Adversarii nu sînt duşmani. Nici javre, nici ciori şi nici oi. Sînt doar sportivi care poartă alte culori şi care îşi fac meseria ca orice alţi profesionişti. Cînd vom înţelege acest adevăr elementar?