joi, 14 august 2014

Matei Brunul




Romanul lui Lucian Dan Teodorovici (Polirom, 2014, colecţia Top 10+) ar putea fi asemuit cu o matrioşkă. O matrioşkă-marionetă în care fiecare manevrează şi este manevrat la rîndul lui de altcineva. Destinul celui născut dintr-o mamă italiană şi un tată român este determinat de capriciile istoriei de la jumătatea secolului trecut. Cu o pierdere de memorie care îi şterge douăzeci de ani din viaţă, de parcă cineva […] i-ar fi tăiat cu un satîr, aşa, o bucată de viaţă. Dar nu oricum, ci la milimetru, ca un măcelar priceput. Harşt, douăzeci de ani de viaţă, să-i porţi sănătos pe ceilalţi, pe-ăştia-i folosim noi, c-avem nevoie. Este un fragment din monologul tovarăşului Bojin, unul dintre marionetiştii marionetistului, alături de Eliza. Ei semnifică atotputernicia statului reprezentat de Partid şi de Securitate, care îi asigură protecţie, o casă, un loc de muncă şi chiar dragoste. Încercările lui Bruno Matei să se redescopere pe sine însuşi ne plimbă prin penitenciarele comuniste din Peninsulă, de la Galaţi sau de la Iaşi. Aici întîlnim bestii ale reeducării după modelul Piteşti sau gardieni omenoşi ca nea Zacornea. Matei Brunul pluteşte adeseori deasupra naraţiunii ca o fiinţă misterioasă. Îmi aduce aminte de Oskar Matzerath, eroul lui Günter Grass din Toba de tinichea, doar că Matei Brunul străbate viaţa alături de Vasilache, păpuşa făcută din lemn şi cîlţi, mai umană decît mulţi oameni.

luni, 4 august 2014

Cum a ratat Timişoreana, pentru 5 ml, o reclamă de milioane




Anul acesta Bucureştiul împlineşte 555 de ani. Municipalitatea a împînzit oraşul cu logo-uri care celebrează această aniversare. Producătorul de bere Timişoreana s-a gîndit să se alăture sărbătorii cu o promoţie la cutiile de 500 ml. Bucureştiul să trăiască, Timişoreana vrea să vă cinstească, spun bănăţenii. Au adăugat 10% gratis, adică 50 ml. Cît de mult ar fi însemnat să adauge 11%. Dozele ar fi avut 555 ml şi legătura cu aniversarea Capitalei ar fi fost de mare efect. Mă gîndesc că banii pe care i-ar fi cheltuit cu cei 5 ml, s-ar fi întors înzecit dacă ar fi colaborat cu un copywriter isteţ. Am fi avut 555 de motive să sărbătorim cu Timişoreana.

duminică, 27 aprilie 2014

Writing Process



I have to thank Alexandru Vakulovski for inviting me to join this game.
He wrote about his writing process here:
Three friends of mine, both writers and bloggers, in whose literature I strongly believe, will answer next week: Gelu Diaconu, Florin Dumitrescu and Vasile Gârneţ.

1) What am I working on?

I write in my mind every day, especially when I travel. So, on my „mind” desk there are new
poems, a collection of short stories and some short plays.

2) How does my work differ from others of its genre?

In a literature which loves to cover hundred and hundred of pages, my favourite is the short style. A confirmation of the fact that this kind of literature has its own group of fans is Alice Munro’s last Nobel prize.

3) Why do I write what I do?

It’s the best coat for me to wear it. 

4) How does your writing process work?
I don’t need special conditions, only to have enough space to be together with myself.

duminică, 19 ianuarie 2014

Corupţia la politicienii români. File de istorie



Lucian Boia, scriind despre elita intelectuală românească în anii primului război mondial în cartea sa Germanofilii, aminteşte despre Alexandru Bogdan-Piteşti, un personaj foarte cunoscut în acei ani, intelectual imaginativ şi generos, dar în acelaşi timp escroc cinic şi pervers. A fost cumpărat de nemţi pentru a le face jocurile în anii neutralităţii, dar i-a cheltuit pentru a cumpăra terenuri, case, automobile şi tablouri. Cînd armata germană ocupă Bucureştiul, este printre primii ridicaţi şi duşi la comandatură. La acuzele că a furat banii nemţilor, iată ce răspuns al lui Bogdan-Piteşti a consemnat I.G. Duca în memoriile sale: Da, domnule ofiţer, e adevărat – sunt un escroc, dar aş vrea să ştiu ce v-aţi închipuit când aţi întreprins acţiunea dvs. de corupţie la noi?Aţi crezut oare că veţi putea cumpăra în România oamenii cinstiţi? V-aţi înşelat amarnic, în această ţară nu puteţi cumpăra decât escroci, decât escroci ordinari ca mine. Problema României de ieri şi de azi este că prea puţini oameni cinstiţi ajung să facă politică.