Ce ar trebui să prevadă noua Constituţie

În primul rînd, trebuie pusă în discuţie forma de guvernămînt. Republica actuală este contestabilă, ca moştenitoare a republicii comuniste impuse cu pistolul în 1947. Revenirea la monarhia constituţională ar fi cea mai potrivită alegere. În mod normal nu ar fi necesar un referendum, atîta timp cît nici renunţarea la monarhie nu s-a făcut prin consultare populară. Dacă s-ar face un referendum în rîndul unei populaţii rămase la stadiul istoriei învăţate în şcoala comunistă, acesta ar da cîştig de cauză republicii.

Chiar şi aşa, trebuie eliminată ambiguitatea referitoare la atribuţiile preşedintelui. Traian Băsescu, al cărui comportament politic a compromis definitiv instituţia prezidenţială, a fost beneficiarul unei Constituţii gîndite în 1991 pentru Ion Iliescu. O struţo-cămilă semiprezidenţială care a permis derapajele (la limita legii) ale celor doi preşedinţi. Prin urmare, cred că soluţia este o republică parlamentară, care ar reda prestigiul unei instituţii fundamentale a statului de drept, Parlamentul. Referendumul din 2009 a pus problema Parlamentului într-un mod tendenţios, Traian Băsescu subliniind caracterul toxic al acestuia. A fost cel mai grav atac din ultimii ani la instituţiile statului, tocmai al celui care striga mai tare că este apărătorul acestora. Dacă la acel referendum s-ar fi pus întrebarea dacă mai avem nevoie de Parlament, astăzi am fi avut un regim prezidenţial autoritar.

Parlamentul trebuie să rămînă bicameral, dar cu atribuţii diferite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor şi cu mai puţini membri, în conformitate cu scăderea populaţiei. Preşedintele ar fi ales de către camerele reunite ale Parlamentului, iar funcţia sa ar fi de reprezentare, ca în Germania sau Italia, fără a putea impune după bunul plac miniştri, prim-miniştri, procurori,  judecători sau şefi de sală. Vom intra astfel în normalitate, chiar dacă se vor supăra bizonii pentru că nu-şi vor mai putea alege singuri tătucul.