După douăzeci de ani

Aveam 25 de ani. Nu cunoşteam personal pe nimeni din lumea literară. Trimisesem cîteva texte la Adevărul Literar şi Artistic, sperînd să mă remarce cineva. Val Vâlcu, titularul poştei redacţiei mi-a răspuns în termeni mai mult decît politicoşi, ca să  nu spun entuziaşti, şi m-a invitat la redacţie pentru un debut cinstit, gospodăresc. Mi-a spus să mă gîndesc la un pseudonim şi cum n-am găsit nimic potrivit, m-a botezat el Vameşu, după titlul uneia dintre poeziile publicate. Acum, la 20 de ani distanţă, pot spune că literatura mi-a dat viaţă, dragoste, prieteni. Cine-şi poate dori mai mult?