Prima intervenţie a avut loc în titlul unui cîntec apărut pe albumul Holograf 2 în 1987. Umbre pe cer a fost unul dintre hit-urile discului, dar mesajul titlului li s-a părut celor de la cenzură prea întunecat, aşa că melodia s-a difuzat la radio (din fericire, pe disc a rămas varianta originală) cu refrenul Soare şi flori.
Alexandru Andrieş scotea pe piaţă în 1988 albumul Despre distanţe. În cîntecul Cercei în urechile ei, varianta originală a celei de-a doua strofe, aşa cum reiese din cartea Aşteptînd-o pe Maria, Romtrust, 1991 este:
Rochia mea, într-o secundă,
Plutea aproape lîngă tavan,
Şi camera mea, de obicei scundă,
Era imensă şi cît un ocean...
Şi-atunci m-a-ntrebat dacă tot mai cred
Că stau de vorbă cu fratele ei,
Iar eu i-am răspuns că nu mă pronunţ încă
Fiindcă nu s-a atins de cercei!
Cuiva de la cenzură nu i-a convenit plutirea rochiei şi goliciunea ulterioară (subînţeleasă) a personajului feminin. Aşa că pe disc s-a putut auzi: Vocea mea, într-o secundă,/ Plutea aproape lîngă tavan,…
Aproape că nu-mi vine să cred astăzi ce vremuri am trăit odată.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu