Happy-end, but sad beginning

Una dintre lecturile mele preferate la sfîrşitul anului este Almanahul Academiei Caţavencu. Tocmai terminasem Ghidul călătoriilor de iarnă, scos de aceiaşi academicieni şi m-am apucat gospodăreşte de almanahul 2010. Aflasem de la Mugur Grosu că este unul dintre cei care au scris pentru această ediţie şi astfel aveam un motiv în plus să-l citesc repede. Trebuie să fac aici o paranteză şi să spun că sînt un cititor de Caţavencu din 1990. Primul număr al Academiei Caţavencu, apărut în toamna lui 1991, l-am cumpărat în Cîmpulung unde făceam armata. În ’95 apărea primul almanah şi de atunci nu am ratat niciunul. Am o colecţie de paisprezece (cincisprezece cu cel mai nou) almanahuri, un ghid electoral, un special de top şi două ghiduri de călătorii. Plus benzile desenate. Revenind la ediţia 2010, ajung la textul lui Bogdan Asaftei şi deşi în josul paginii 32, la sfîrşitul textului scrie negru pe alb Cortina, pagina 33 continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Aflînd de interesul meu pentru textul lui Mugur, tipografii şi-au zis să-mi facă o surpriză şi să mi-l aducă mai repede. Atît de repede, încît povestirea şi-a pierdut începutul. Şi nu e de mirare, ţinînd cont de faptul că pagina cu pricina nu era 33, ci 49! Dau fuga la cuprins şi aflu cu durere că tocmai îi ratasem pe Florin Iaru, Alin Ionescu sau Simona Tache. Acum ce să fac? Cum mă pot bucura la sfîrşitul almanahului dacă nu ştiu cum începe? Aşa că dau un anunţ de mică publicitate: schimb almanah incomplet şi citit pînă la pagina 32 cu almanah complet pe care să-l citesc de la pagina 33 încolo.