Electrecord 90

 

Prin 1993 sau 1994, îmi amintesc că la magazinul Simfonia se făcea o lichidare de stoc din depozitul Electrecord, ultimele discuri de vinil lăsînd loc mai modernelor CD-uri aflate în plin avînt. Am reușit atunci să-mi iau Concertul pentru două viori de Bach, în interpretarea lui David și Igor Oistrach, disc pe care îl căutam de multă vreme. Magazinul, aflat lîngă librăria Eminescu, s-a închis în scurt timp, iar despre Electrecord nu știu să mai fi scos viniluri, ultimul pe care l-am cumpărat eu fiind un Best of al lui Alexandru Andrieș.

Electrecord mi-a devenit prieten din 1978, cînd am primit de la Moș Crăciun un pick-up polonez Unitra. În acea perioadă, părinții cumpărau discurile și așa mi s-a format gustul atît pentru muzica modernă, cît și pentru cea clasică. Datorită lor, dar și Electrecordului i-am putut asculta acasă pe Valentin Gheorghiu, Silvia Marcovici, Radu Lupu sau Dan Grigore, să-i văd cu ochii minții dirijînd pe Ionel Perlea sau pe George Georgescu. Dar și pe Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, The Tumbleweeds (o trupă olandeză de country). Tot atunci am descoperit corul Madrigal și minunata muzică medievală în care mare maestru era Palestrina. Unul dintre primele discuri de muzică românească a fost al lui Mircea Vintilă, țin minte că tot fredonam prin casă Bade Ioane. 

După ce am intrat la liceu, am început să cumpăr discuri singur și să-mi alcătuiesc o colecție valoroasă de rock românesc. Primul dintre ele, Pseudofabulă, al celor de la Roșu și Negru, apoi Iris, Compact, Celelalte Cuvinte, Sfinx, Post Scriptum, colecția de Formații Rock, iar după Revoluție reeditarea LP-urilor Phoenix. Am devenit fan de la primul lui disc, Interioare, al lui Alexandru Andrieș, știu și astăzi, muzică și versuri, albumul cap-coadă. 

Așa că îmi pare tare rău că nu am putut ajunge sîmbătă cînd s-a lansat cartea Electrecord 90 de ani. Cordul muzicii românești, apărută la Casa de Pariuri Literare și cooordonată de Doru Ionescu. Mi-ar fi plăcut să văd studiourile unde celebrul maestru de sunet Freddy Negrescu înregistra cele mai bune voci din muzica românească, inclusiv studioul Tomis care astăzi îi poartă numele. Pentru că Electrecord este un brand cultural nu numai de București, ci al întregii Românii.