Stan și Bran

 

Am învățat să rîd de mic copil, rîdeam cu bucurie atunci cînd îmi vedeam părinții, iar mai tîrziu, cînd începusem să înțeleg cîte ceva din lumea înconjurătoare, nu-mi aduc aminte de vreo zi din acea perioadă a vieții mele în care să nu fi rîs. Printre cei care mi-au adus bucuria rîsului din toată inima, atunci cînd uiți de orice supărare, sînt Stan Laurel și Oliver Hardy sau Stan și Bran cum i-a botezat cineva în limba română și cum le-a și rămas numele pînă astăzi. Mă uitam cu tata la televizor la minunatele lor scurt-metraje și nu ne mai puteam opri din rîs. Făceau parte din momentele tată-fiu pe care mi le amintesc pînă astăzi cu duioșie. Cînd s-a tradus la noi biografia celebrului cuplu de comici, cartea lui John Mc Cabe apărută în 1977 la editura Meridiane în traducerea lui Constantin Papadopol Calimah, cu un cuvînt înainte al Manuelei Gheorghiu, tata a făcut rost de ea și cînd mi-a adus-o, am sărit în sus de bucurie. La sfîrșit era trecută filmografia lor și bifam cu mîndrie filmele pe care le vedeam, difuzate în fiecare sîmbătă după-amiază la TVR. 

Tata mi-a făcut și un semn de carte special, decupînd caricaturile celor doi dintr-o revistă, lipindu-le apoi de o parte și de alta a cartonului colorat. Pur și simplu îi iubeam amîndoi pentru umorul lor, căldura și umanitatea personajelor, pentru arta lor actoricească desăvîrșită. Big Business (1929), The Perfect Day (1929), Below Zero (1930), The Music Box (1932) sau County Hospital (1932) sînt capodopere pe care le revăd oricînd fără să mă plictisesc și rîd la toate gagurile, chiar dacă le știu pe de rost. 

Finalul cărții ni-l arată pe Stan mulțumit de viața pe care o avusese: Mai mult ca orice, se mîndrea cu dragostea și îngrijirea ce i-o acorda soția sa Ida, care îl veghea cu acea solicitudine specială de care avea atîta nevoie. A împărtășit cu el toate amintirile și probabil că ea a fost cea care i-a dedicat fără să-și dea seama cel mai potrivit epitaf. Relatînd odată întîmplări din viața dusă alături de Stan, ea mi-a vorbit de multe lucruri și a încheiat scurt cu ceea ce părea a fi o reflecție concludentă: „Și, mai ales, a spus ea, ce-am mai rîs împreună!”. Pe 23 februarie se împlinesc 56 de ani de cînd Stan Laurel a devenit nemuritor.