Licitaţie pentru Tudor Jalbă-Şoimaru

Tudor nu este un copil bolnav, el are potenţialul de a învăţa orice. Metoda este totul. Are 3 ani şi a fost diagnosticat cu o formă de autism care poate fi ameliorată cu ajutorul terapiei zilnice. Povestea lui o puteţi afla pe propriul site. Ceea ce vreau să vă rog este să veniţi duminică 27 ianuarie 2013, dimineaţa la ora 10, la locul de joacă Riţa Veveriţa din cartierul Titan, intrarea Horbotei nr. 12, bl. 2, parter, sectorul 3, la un Talcioc Urban Caritabil. Detalii mai găsiţi pe Jurnal de Talcioc Urban şi pe Facebook. Orice obiect donat îi va mări şansele de recuperare.

După douăzeci de ani

Aveam 25 de ani. Nu cunoşteam personal pe nimeni din lumea literară. Trimisesem cîteva texte la Adevărul Literar şi Artistic, sperînd să mă remarce cineva. Val Vâlcu, titularul poştei redacţiei mi-a răspuns în termeni mai mult decît politicoşi, ca să  nu spun entuziaşti, şi m-a invitat la redacţie pentru un debut cinstit, gospodăresc. Mi-a spus să mă gîndesc la un pseudonim şi cum n-am găsit nimic potrivit, m-a botezat el Vameşu, după titlul uneia dintre poeziile publicate. Acum, la 20 de ani distanţă, pot spune că literatura mi-a dat viaţă, dragoste, prieteni. Cine-şi poate dori mai mult?

Ce ar trebui să prevadă noua Constituţie

În primul rînd, trebuie pusă în discuţie forma de guvernămînt. Republica actuală este contestabilă, ca moştenitoare a republicii comuniste impuse cu pistolul în 1947. Revenirea la monarhia constituţională ar fi cea mai potrivită alegere. În mod normal nu ar fi necesar un referendum, atîta timp cît nici renunţarea la monarhie nu s-a făcut prin consultare populară. Dacă s-ar face un referendum în rîndul unei populaţii rămase la stadiul istoriei învăţate în şcoala comunistă, acesta ar da cîştig de cauză republicii.

Chiar şi aşa, trebuie eliminată ambiguitatea referitoare la atribuţiile preşedintelui. Traian Băsescu, al cărui comportament politic a compromis definitiv instituţia prezidenţială, a fost beneficiarul unei Constituţii gîndite în 1991 pentru Ion Iliescu. O struţo-cămilă semiprezidenţială care a permis derapajele (la limita legii) ale celor doi preşedinţi. Prin urmare, cred că soluţia este o republică parlamentară, care ar reda prestigiul unei instituţii fundamentale a statului de drept, Parlamentul. Referendumul din 2009 a pus problema Parlamentului într-un mod tendenţios, Traian Băsescu subliniind caracterul toxic al acestuia. A fost cel mai grav atac din ultimii ani la instituţiile statului, tocmai al celui care striga mai tare că este apărătorul acestora. Dacă la acel referendum s-ar fi pus întrebarea dacă mai avem nevoie de Parlament, astăzi am fi avut un regim prezidenţial autoritar.

Parlamentul trebuie să rămînă bicameral, dar cu atribuţii diferite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor şi cu mai puţini membri, în conformitate cu scăderea populaţiei. Preşedintele ar fi ales de către camerele reunite ale Parlamentului, iar funcţia sa ar fi de reprezentare, ca în Germania sau Italia, fără a putea impune după bunul plac miniştri, prim-miniştri, procurori,  judecători sau şefi de sală. Vom intra astfel în normalitate, chiar dacă se vor supăra bizonii pentru că nu-şi vor mai putea alege singuri tătucul.