27 martie

Cum se face Guvernul de cacao

Pentru curioşii care se întreabă cu ce se mai ocupă Guvernul Boc, iată şi răspunsul: ciocolată cu cremă de mentă. Obţinută prin frecare, bineînţeles.

Enel faţă cu revoluţia industrială

Este posibil ca un consumator casnic de energie electrică să consume în 15 zile 4.677 kWh? Vorbesc de un consumator casnic care nu are o fabrică pe balcon. Şi care în cele 15 zile anterioare şi în cele 15 zile ulterioare a consumat mai puţin de 100 kWh. Celor de la Enel Energie Muntenia nu li s-a părut suspect şi au emis această factură aberantă. Pot da vina pe o eroare de calculator, dar bănuiesc că oamenii care tipăresc facturile ar fi trebuit să-şi dea seama de greşeală. Pot da vina de asemenea pe schimbarea contorului, pe greaua moştenire de la RENEL sau pe orice alt motiv. Adevărul este că Enel nu se află alături de tine, aşa cum se laudă în partea de jos a facturii, ci alături de realitate, de logică şi de bun simţ. Nu şi-au cerut scuze pentru stresul pe care l-au provocat trimiţînd o factură de 1.938 de lei. Cît despre opririle permanente ale curentului electric, acestea sunt cauzate de numeroşii industriaşi ascunşi prin blocuri, care supraîncarcă reţeaua. Şi care apoi contestă facturile. Ce tupeu!

Proclamaţia de la Timişoara

La aproape 3 luni de la căderea lui Ceauşescu, pe 11 martie 1990, a apărut, şi tot la Timişoara, primul document cu adevărat important al Revoluţiei. Chiar dacă punctul 8 cu privire la lustraţie nu a fost aplicat niciodată (din cauza F.S.N.-ului şi a lui Ion Iliescu), momentul a avut o importanţă foarte mare. Marius Mioc şi Dorin Tudoran explică pe larg acest lucru.

Caţavencu înainte şi după Academie

Am citit Caţavencu cu regularitate pînă acum 3 ani. De cînd nu mai este tata cu care să comentez articolele, nu am mai luat revista decît ocazional. Şi numărul din 7 martie 2007 a rămas necitit pînă astăzi. În 1990, cînd apariţiile de ziare şi reviste noi se ţineau lanţ şi lumea făcea cozi la chioşcuri ca să le cumpere, a apărut Caţavencu din iniţiativa a trei tineri ingineri: Liviu Mihaiu, Sorin Vulpe şi Doru Buşcu. Citez din istoria oficială a Academiei Caţavencu din primul ei almanah, apărut în 1995: Ceilalţi au venit, unul cîte unul, unde le era locul. Nu mai scriseseră nici unul nimic în afară de jurnale de pubertate, formulare de CEC sau bileţele în uşă. Inginerii erau ingineri, Mardale era sticlar cu facultate, Toma, psiholog la aviatori, doar Morar ce mai făcuse niscai scrieri în dulcele stil clasic. Anii ’90 şi ’91 au însemnat ani buni pentru Caţavenci, apărînd pe piaţă şi al doilea săptămînal, Caţavencu Internaţional. Tot atunci îmi amintesc că a apărut prima schismă, o parte din redactori (printre ei, Mihai Antonescu) plecînd să facă o altă revistă, Ceauşescul, care n-a avut decît cîteva apariţii. Au mai plecat de-a lungul anilor Th. Denis Dinulescu, Emil Berdeli, Nae Şovu, Felix Anton Rizea (Dumnezeu să-l ierte), Ioan Viştea. Apoi, în toamna lui 1991, grosul redacţiei înfiinţează Academia Caţavencu, cu Mircea Dinescu în frunte. Plecarea lui Dinescu din 2000 şi asocierea cu Vîntu de acum cîţiva ani n-au modificat spiritul Caţavencu de la începuturi. Aşa că nu ştiu cum va fi evoluţia revistei după cea de-a treia schismă de zilele trecute. Citez din nou din istoria oficială a Academiei Caţavencu: Caţavencu a devenit un fenomen. Care, ca orice fenomen, se va duce dracului într-o zi. Însă ziua aceea o vom ţine cît mai departe de noi şi de voi.

Primul meu cutremur

4 martie 1977. Vineri seara. Eram cu părinţii în bucătărie cînd a început. Nu mai ştiu care dintre ei a strigat Cutremur şi cum am ajuns sub tocul uşii de la intrare. Locuiam la etajul 9 şi îmi amintesc frînturi de imagini cu casele de pe partea cealaltă a străzii apropiindu-se de noi, amestecîndu-se cu mâncarea aruncată din frigider şi cu ţipetele venite din toate părţile. Era o spaimă nedefinită, pentru că nu împlinisem 10 ani şi moartea era încă o necunoscută. Nu ştiu cît a durat, ştiu doar că mi-am înfipt unghiile atît de tare în coapsele tatei, încît i-am dat sîngele.

Româna anapoda XVII

Deşi se trag din daci, care aşa cum am învăţat la istorie erau cei mai viteji dintre traci, românii devin foarte fricoşi cînd vine vorba de exprimarea în limba maternă. De teamă să nu facă o cacofonie, adaugă complet aiurea conjuncţia şi. Dacă vrei să eviţi o exprimare de tipul ca consilier, poţi spune în calitate de consilier, dar în nici un caz ca şi consilier. Nu mai vorbesc că am auzit formulări gen ca şi participant, care ies din orice logică. Cu alte cuvinte, mai bine o cacofonie sănătoasă, decît o exprimare găunoasă.