şi ne lasă nouă
tot mai puţin loc
din copilărie
cînd ieşim periodic din haine
cum am ieşi din burta mamei
la nesfîrşit
pantalonii prea scurţi
mîinile tot mai lungi
lucrurile rămîn mici
în stive din ce în ce mai mari
se adună pînă la tavan
escaladează pervazul ferestrelor
ştiu că ne vor supravieţui
şi de aceea ne înlocuiesc
încetul cu încetul
tot mai mici
şi tot mai multe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu