în ziua parastasului tău
am primit în cutia poştală
asigurări de viaţă
m-am gîndit
că îmi scrie Dumnezeu
să nu-mi fac griji
că e aţa prea scurtă
ce bine mi-ar fi prins
în seara în care te-au luat cu salvarea
cînd am gonit ca nebunul pînă la caritas
de spaimă să nu te pierd
ţi-ai revenit miraculos atunci
credeam că a trecut tot răul
boala o îngropasem sub patul de spital
şi nu ne mai aminteam de ea decît la vizită
lucrurile păreau dintr-o dată simple
moartea nu ne mai dădea tîrcoale
mi-ai povestit cum ai cunoscut-o acolo pe mama
vă auzeam paşii pe culoarele spitalului
halatele albe deveniseră chiar prietenoase
din stativele pentru perfuzii
se auzea muzica lui modugno
ştii
lîngă tribunal au făcut hotel
nu parcare supraetajată
poate mergem odată acolo
împreună
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Buna dimineata, avem si noi bloguri pe-aici!:))
RăspundețiȘtergereBine te-am regasit!
Stii cum e, lumea vurtuala nu are granite!
*virtuala, pardon!
RăspundețiȘtergereBine te-am regăsit şi eu! E o surpriză plăcută. Şi îţi mulţumesc pentru reclama făcută pozelor de pe Arcul de Triumf.
RăspundețiȘtergere