Româna anapoda XIII

Cuvintele asemănătoare ca formă pot crea confuzii de sens. Intră în această categorie cuvinte cu rădăcină comună, dar sufix diferit. Nu se poate vorbi de concentraţia elevilor la ore, aşa cum am auzit un funcţionar de la Ministerul Educaţiei, aşa cum nu se poate spune concentrarea acidului sulfuric. De asemenea, se poate lua în considerare o părere, dar faţă de cel care o emite poţi avea doar consideraţie. Chiar dacă DEX-ul consideră corectă sintagma a lua în consideraţie, eu cred că mai aproape de adevăr ar fi varianta a lua în considerare. Toată consideraţia pentru cei care mă vor putea convinge de contrariu.

lucrurile rămîn mici

şi ne lasă nouă
tot mai puţin loc

din copilărie
cînd ieşim periodic din haine
cum am ieşi din burta mamei
la nesfîrşit
pantalonii prea scurţi
mîinile tot mai lungi

lucrurile rămîn mici
în stive din ce în ce mai mari
se adună pînă la tavan
escaladează pervazul ferestrelor
ştiu că ne vor supravieţui
şi de aceea ne înlocuiesc
încetul cu încetul
tot mai mici
şi tot mai multe

Azi în Pecica, mîine în toată ţara

Sătul de modul execrabil în care Enel înţelege să furnizeze energie electrică, primarul din oraşul arădean Pecica s-a hotărît să strîngă o listă de semnături pentru încheierea contractului şi găsirea altui operator. Sînt la fel de nemulţumit pentru desele întreruperi ale curentului electric în Bucureşti, de parcă s-ar fi întors Ceauşescu. Vreau pe acestă cale să-mi exprim aşadar solidaritatea cu acţiunea fraţilor arădeni şi sper ca multe alte oraşe să urmeze exemplul Pecicăi şi astfel monopolul Enel-ului să dispară. Trăiască libertatea de alegere!

Ausweis

În toamna anului 1918, pe cînd Basarabia votase deja în Sfatul Ţării unirea cu România, iar Bucovina şi Ardealul se pregăteau să o facă, un drum de la Turnu Severin la Iaşi presupunea existenţa unui permis special. În acel an tulbure, Alexandru Marghiloman, ca prim-ministru al unui guvern de sacrificiu, semnase cu Puterile Centrale un umilitor tratat de pace, în timp ce principalele instituţii ale statului se retrăseseră încă din noiembrie 1916 la Iaşi. În acea perioadă, bunicul meu era student la Institutul Medico-Militar din Iaşi. Am găsit în arhiva familiei un permis (ausweis) care îi permitea să facă Un dus Moldova din judeţul Mehedinţi, comuna T. Severin în judeţul Iaşi, comuna Iaşi. Permisul este datat 14/X/1918, iar pe verso este lipită fotografia studentului de 22 de ani şi se poate vedea o ştampilă germană.

Monarhie sau republică

Peste exact o lună vom avea primul tur al alegerilor prezidenţiale. În aceeaşi zi, conform decretului semnat astăzi de preşedintele în funcţie, ne vom exprima într-un referendum părerea despre reducerea numărului de parlamentari prin eliminarea uneia dintre Camere. Dacă cei care vor vota pentru schimbare sunt majoritari, va trebui schimbată Constituţia. Dar este acest lucru cea mai importantă modificare a Constituţiei? Nimeni nu mai vorbeşte astăzi de forma de guvernămînt a României. Republica a fost instituită la 30 decembrie 1947 de comuniştii sprijiniţi de sovietici. Funcţia de preşedinte a fost instituită de Nicoale Ceauşescu în 1974. Nu sînt întîmplări de care să ne aducem aminte cu mîndrie patriotică. De aceea, va întreb printr-un sondaj de opinie pe care îl puteţi vedea în partea dreaptă a paginii, dacă nu cumva un referendum pe tema monarhie constituţională, republică parlamentară sau republică prezidenţială ar fi mai potrivit.

Anca Agemolu

Aveam vreo 4 ani şi îmi plăcea foarte mult o cîntăreaţă de muzică uşoară, Anca Agemolu. Mama lucra pe atunci la Institutul Cantacuzino şi înaintea unei plecări într-un turneu, probabil într-o ţară în care riscai să iei vreo boală contagioasă, Anca Agemolu a venit să se vaccineze. Mama i-a spus că eu sînt fan şi a primit pentru mine o poză cu autograf. Curînd după asta, Anca Agemolu a fugit în Germania şi nu s-a mai auzit nimic despre ea. Nici măcar după Revoluţie. Pe net am găsit doar o informaţie legată de faptul că frecventa Biserica Armenească, pe cînd se mai afla încă în ţară. Există totuşi pe YouTube o înregistrare filmată într-un parc bucureştean. Pentru nostalgici şi pentru cunoscători.

asigurări de viaţă

în ziua parastasului tău
am primit în cutia poştală
asigurări de viaţă
m-am gîndit
că îmi scrie Dumnezeu
să nu-mi fac griji
că e aţa prea scurtă

ce bine mi-ar fi prins
în seara în care te-au luat cu salvarea
cînd am gonit ca nebunul pînă la caritas
de spaimă să nu te pierd
ţi-ai revenit miraculos atunci
credeam că a trecut tot răul
boala o îngropasem sub patul de spital
şi nu ne mai aminteam de ea decît la vizită

lucrurile păreau dintr-o dată simple
moartea nu ne mai dădea tîrcoale
mi-ai povestit cum ai cunoscut-o acolo pe mama
vă auzeam paşii pe culoarele spitalului
halatele albe deveniseră chiar prietenoase
din stativele pentru perfuzii
se auzea muzica lui modugno

ştii
lîngă tribunal au făcut hotel
nu parcare supraetajată
poate mergem odată acolo
împreună

Bine v-am regăsit!

Săptămîna asta au căzut două lucruri: guvernul şi weblog-ul. Dacă în privinţa primului, sînt destui cei care se întrec a îndrepta situaţia, mie nu-mi rămîne decît să mă ocup de al doilea caz. Răbdarea mea şi-a epuizat resursele, aşa că de astăzi m-am mutat pe blogspot. Unde o să vă ofer asigurări de viaţă. Lectură plăcută!