Putem de dragul democrației să distrugem democrația?

 

Politicianei căreia i s-a refuzat candidatura la alegerile prezidențiale îi sînt străine noțiuni ca democrația, civilizația sau dialogul. În toate ieșirile publice din ultimii ani a susținut că este deținătoarea adevărului absolut, singurele argumente fiind răcnitul, departe de orice ar putea fi catalogat drept limbaj articulat, jignirile și pumnul, cum a fost cazul de acum 3 ani din comuna Răchiteni, județul Iași. Cei care îi iau apărarea în numele democrației, uitînd de vizitele slugarnice la ambasada Rusiei, adevărate acte de trădare națională, ar putea deveni în scurt timp de la accederea la putere a acestei politiciene deținuți politic. Nu am nici cea mai mică îndoială că se vor repeta abuzurile din perioada guvernării legionare, iar referirile pe care le-a făcut la adresa evreilor ne arată explicit direcția în care vor merge lucrurile. Fac ceva pe mandatul UE și mă întorc în România și implicit pe voturile celor care au trimis-o acolo, a fost reacția politicianei. Hitler a ajuns la putere în 1933 în urma unor alegeri democratice. De democrație putem scăpa într-o zi, de totalitarism mult mai greu și cu prețul prea multor vieți. Sîntem gata să mai experimentăm o dată?

Începuturile P.E.N. Club România

Cartea profesorului universitar Dan Horațiu Popescu, apărută în 1922 la Editura Universității din Oradea, este o premieră în cercetarea românească. Nimeni nu s-a ocupat pînă acum de istoria P.E.N. Club-ului român. O poveste captivantă care se citește ușor, ca un roman, cu personaje care mai de care mai interesante, începînd cu Marcu Beza, consulul general al României la Londra, cel care a înființat centrul român la numai un an după apariția celui Internațional. O contribuție importantă a avut Regina Maria prin eforturile de racordare a României la complexitatea vieții politice și culturale din Europa anilor interbelici (pag.15). Pe parcursul lecturii ne vom mai întîlni cu Catherine Dawson Scott, scriitoarea engleză care înființase P.E.N. Club în 1921 și cu John Galsworthy, primul președinte al clubului și viitor cîștigător al Nobelului pentru literatură. Dintre scriitorii români implicați în organizarea filialei române, se disting I. Al. Brătescu-Voinești, Vasile Pârvan, Emanoil Bucuța. Un caz aparte îl reprezintă Nicolae Iorga, deși primul român membru de onoare al P.E.N. Club-ului Internațional, a evitat să participe la dezvoltarea centrului român din considerente istorico-politice. În dedicația pe care Dan Horațiu Popescu a avut gentilețea să mi-o scrie pe pagina de gardă, vorbește despre această carte ca fiind prima parte a unei aventuri scriitoricești și de cercetare. Este un act de generozitate făcut P.E.N. Club-ului, istoriei literare și literaturii române în genere, pentru care toți cei interesați de aceste lucruri trebuie să îi fim recunoscători.

 

 

Marcu Beza (1882-1949)

 

De numele lui Marcu Beza se leagă înființarea PEN Club România. Scriitor și diplomat de origine aromână, născut la 30 iunie 1882 la Kleisoura, în Grecia, studiază Literele și Filosofia la București. Era consul general al României la Londra cînd s-a înființat PEN International în 1921, iar peste un an pune bazele Centrului Român al PEN. Venirea comunismului a însemnat excluderea sa din Academia Română în 1948, unde era membru corespondent din 1923, murind la scurt timp, la 6 mai 1949, la București. A locuit pe strada Berzei nr. 17, într-o casă al cărei parter este acum de vînzare. Spre deosebire de principiile pe care le-a susținut la înființarea PEN Club România, valabile și astăzi și care nu vor fi niciodată negociabile.

cîtă viață

 

în casele însemnate 

cu numele celor care le-au locuit 

le aud pașii 

vocile

anii în care au stat acolo 

curg ca imaginile de pe fereastra vagonului de tren 

îmi vine să-mi scot pălăria 

și să-i salut

Cărțile de la anticariat

Îmi place să iau cărți de la anticariat. Pentru că au o viață în spate, rafturi pe care au stat și mîini prin care au trecut, poate semne lăsate de cei care le-au citit sau dăruit. Așa că mă bucur că am preferat să aștept reintarea în stoc a romanului epistolar scris de I. Negoițescu și Radu Stanca, apărut la Albatros în 1978, chiar dacă a fost reeditat de curînd într-o ediție necenzurată. Pentru că am avut o supriză frumoasă, cartea care a aparținut unui cuplu, Simona și Dorel, fiind semnată de Ion Negoițescu.