Vocea Monicăi Lovinescu, pe
care o ascultam la Europa Liberă în anii ’80, îmi este acum din nou aproape
prin volumul apărut la Editura Casa Radio, Și
am ales microfonul. Interviuri la Radio România (1993-2004), prefațat de
Anca Mateescu, care a purtat în această perioadă mai multe discuții cu Monica
Lovinescu. În emisiunea Teze și antiteze
la Paris am auzit pentru prima dată poemele Marianei Marin, opozantă a
regimului, dar și despre scriitori români stabiliți după război în Vest, ca
Eugen Ionescu, Emil Cioran sau Mircea Eliade. Monica Lovinescu a fost vocea
care simboliza libertatea, alături de Mircea Carp sau Neculai Constantin
Munteanu. Impresionantă este evocarea mamei sale, Ecaterina
Bălăcioiu-Lovinescu, asasinată de regimul comunist pentru vina de a fi refuzat
colaborarea cu Securitatea. Într-un mereu amînat proces al comunismului, ar fi
fost o probă nimicitoare. Mulțumesc, Gilda Rădulescu, pentru acest dar minunat,
făcut în anul centenarului Monica Lovinescu, postul național de radio fiind,
cred, singura instituție publică care a cinstit această aniversare. Primăria
Capitalei mai așteaptă să redenumească bulevardul Primăverii și a străzii
Herăstrău cu numele Monicăi Lovinescu și al lui Virgil Ierunca. Dacă tot e 1
decembrie și căutăm modele, Monica Lovinescu este unul dintre ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu