Am învățat să rîd de mic
copil, rîdeam cu bucurie atunci cînd îmi vedeam părinții, iar mai tîrziu, cînd
începusem să înțeleg cîte ceva din lumea înconjurătoare, nu-mi aduc aminte de
vreo zi din acea perioadă a vieții mele în care să nu fi rîs. Printre cei care mi-au
adus bucuria rîsului din toată inima, atunci cînd uiți de orice supărare, sînt
Stan Laurel și Oliver Hardy sau Stan și
Bran cum i-a botezat cineva în limba română și cum le-a și rămas numele
pînă astăzi. Mă uitam cu tata la televizor la minunatele lor scurt-metraje și
nu ne mai puteam opri din rîs. Făceau parte din momentele tată-fiu pe care mi
le amintesc pînă astăzi cu duioșie. Cînd s-a tradus la noi biografia celebrului
cuplu de comici, cartea lui John Mc Cabe apărută în 1977 la editura Meridiane
în traducerea lui Constantin Papadopol Calimah, cu un cuvînt înainte al
Manuelei Gheorghiu, tata a făcut rost de ea și cînd mi-a adus-o, am sărit în
sus de bucurie. La sfîrșit era trecută filmografia lor și bifam cu mîndrie
filmele pe care le vedeam, difuzate în fiecare sîmbătă după-amiază la TVR.
Tata
mi-a făcut și un semn de carte special, decupînd caricaturile celor doi dintr-o
revistă, lipindu-le apoi de o parte și de alta a cartonului colorat. Pur și
simplu îi iubeam amîndoi pentru umorul lor, căldura și umanitatea personajelor,
pentru arta lor actoricească desăvîrșită. Big
Business (1929), The Perfect Day
(1929), Below Zero (1930), The Music Box (1932) sau County Hospital (1932) sînt capodopere
pe care le revăd oricînd fără să mă plictisesc și rîd la toate gagurile, chiar
dacă le știu pe de rost.
Finalul cărții ni-l arată pe Stan mulțumit de viața pe
care o avusese: Mai mult ca orice, se
mîndrea cu dragostea și îngrijirea ce i-o acorda soția sa Ida, care îl veghea
cu acea solicitudine specială de care avea atîta nevoie. A împărtășit cu el
toate amintirile și probabil că ea a fost cea care i-a dedicat fără să-și dea
seama cel mai potrivit epitaf. Relatînd odată întîmplări din viața dusă alături
de Stan, ea mi-a vorbit de multe lucruri și a încheiat scurt cu ceea ce părea a
fi o reflecție concludentă: „Și, mai ales, a spus ea, ce-am mai rîs împreună!”.
Pe 23 februarie se împlinesc 56 de ani de cînd Stan Laurel a devenit nemuritor.
Postări
