Am văzut recent două expoziții care ne arată cele două fețe,
diametral opuse, ale oamenilor. În expoziția de la Muzeul Național al Țăranului
Român, Colecția Mușat. O geografie
spirituală a incoanei pe sticlă transilvănene, apare omul care își propune
apropierea de Dumnezeu prin pictura religioasă. Iconari ca Simion Poienaru din
Laz, Ursu Broina din Stoboru sau Matei Popa din Vale au căutat în reprezentarea
divinității să exprime ce este mai bun și mai înălțător în sufletul omenesc. Dragoste,
bunătate, puritate. Aspirația către rai, ca formă de supraviețuire într-o lume,
atunci și acum, cu multe cărări întortocheate.
Dar nu la mare distanță de zona aceasta
a Făgărașului există Piteștiul. Unde s-a desfășurat, probabil, cel mai
îngrozitor experiment din istoria europeană a comunismului. Memorialul Închisoarea Pitești,
organizat de niște oameni entuziaști ca Alin Mureșan, Lucian Vasile și Maria
Axinte, ne povestește fapte îngrozitoare, pe care o minte normală nu le poate
înțelege. Experimentul pus la cale de Alexandru Nicolschi alias Boris Grünberg
și aplicat de Eugen Țurcanu a coborît în
cele mai întunecate unghere cunoscute vreodată. Acolo a fost iadul. Cînd am
citit în 1990 cartea lui Virgil Ierunca, Fenomenul
Pitești, mi-a fost foarte greu să duc lectura pînă la capăt.
Postări
