Sorin Theodoru

Era înalt, atletic, cu o mustaţă impozantă, iar cînd intra în clasă ne impunea instantaneu respectul. Niciodată la orele lui nu era gălăgie. Mi-a fost profesor de istorie şi diriginte în liceu. Unul dintre cei mai liberi oameni într-o perioadă cînd a fi liber era un delict. La ore, ne vorbea şi despre istoria care nu se învăţa în mod obişnuit la şcoală, despre regii României, despre partidele politice antebelice, despre Ion Antonescu. Se vorbea pe la colţuri că fusese profesor universitar, dar din cauza faptului că era incomod, fusese trimis (spre norocul nostru) la munca de jos. Era o încîntare să îl ascultăm în orice împrejurare, chiar şi la reprizele de sortat cartofi unde era pus întotdeauna pe glume împreună cu prietenul lui Îngeraş, profesorul de AMA. Am aflat că după 1989 s-a întors acasă în Banat, la Găvojdia, să-şi recapete cele 42 de hectare de pământ ale bunicului său. Nu le-a recuperat, dar a devenit directorul Casei de Copii, continuîndu-şi cariera de profesor pentru care a fost hărăzit. Dacă spun că a fost ca un tată pentru noi, poate suna ca un clişeu, dar cei care l-au cunoscut ştiu că nu este deloc aşa.

Expert în blues şi nu numai

Un nou album semnat de Alexandru Andrieş a devenit o obişnuinţă a fiecărei toamne. Anul acesta nu face excepţie de la regulă. A apărut “Blues Expert” din colaborarea firmei de producţie “Black Crow Music Production” şi a casei de discuri “A&A Records”. De altfel, începînd cu albumul “Verde-n faţă” din 1998, toate produsele Andrieş au apărut cu concursul celor două companii.

         Din nou, se întîlnesc pe acest disc muzicieni de primă mînă, care cîntă cu plăcere şi un extrem profesionalism în acelaşi timp. Impresia pe care o dă ascultarea acestui album este de lucru forte bine pus la punct. Selecţia cîntecelor a făcut-o probabil Maria Ioana Mîntulescu, aşa cum o face încă de la debutul discografic al lui Andrieş, cu excelentele „Interioare” din 1984. Şi a ales şi de data asta foarte bine.

         Împătimiţii de Andrieş vor recunoaşte în „Sînt un derbedeu” cîntecul „Blues cu compresor” apărut pe caseta video „Cît de departe” (1993) şi filmat într-un concert la Teatrul Odeon. „Îmi place vinul...” este o nouă variantă la mai vechile „Îmi place Lia” (de pe „Vecinele mele 1,2,3”, 1992) sau „Îmi place Gelu” (de pe „Azi”, 1990), cu o interpretare de zile mari a aceleiaşi Maria Ioana Mîntulescu. „Tudy de la Bucureşti” este un omagiu pentru unul dintre cei mai vechi colaboratori ai lui, bateristul Tudy Zaharescu, instrumentist de excepţie venit şi el din zona jazzului ca şi Eugen Tegu, Cristian Soleanu, Mircea Tiberian sau George Baicea. Nu se poate să nu-ţi aminteşti de „Blues pentru claviaturi” (tot de pe „Vecinele mele 1,2,3”), melodie dedicată lui Harry Tavitian.

         Mass media i-a făcut publicitate cîntecului „A.M. Blues”, o ironie subtilă adresată vedetei de televiziune Andreea Marin. Ca şi în cazul cîntecului „Fără titlu” (apărut pe single-ul „Nimic nou pe frontul de est”, 1993 şi cîntat în concert la „Cerbul de aur”), cu vădit mesaj antiprezidenţial, se mai scrie despre Andrieş, presa ignorîndu-l în genere în detrimentul unor „artişti” mult mai bine văzuţi (şi din păcate ascultaţi) de către publicul larg.

         Andrieş cîntă însă în continuare şi o face foarte bine. La anul se împlinesc 30 de ani de cînd a urcat prima dată pe scenă şi 20 de la apariţia acelor minunate „Interioare”  (probabil cel mai bun produs muzical al său). Va fi o sărbătoare pentru toţi iubitorii de muzică bună.

         De pe copertă, Mişu din Lipscani ne îndeamnă să ascultăm acest disc de ascultare şi înveselire. Mai ales că „nici un fel de animal, fie el domestic sau sălbatic, nu a avut de suferit în timpul înregistrărilor la Blues Expert”. Ba chiar cred că s-au simţit bine.

Octombrie 2003