Lussac. De Lussac

Îl ascultam pe Cristian Teodorescu la Radio România Cultural cum povestea că şi-a ascuns primele poezii, renegîndu-le. Mi-am adus aminte de primii mei ani de liceu, cînd sub influenţa lui Alexandre Dumas, am început să scriu un roman de capă şi spadă. Titlul lui, similar cu numele eroului principal, era Henri de Lussac. Era perioada cînd învăţam la chimie despre legile gazelor, enunţate de Gay-Lussac şi Boyle-Mariotte, savantul francez împrumutîndu-i numele mai tînărului său conaţional. Henri urma să participe la un turnir pentru a deveni cavaler. Acţiunea se petrecea în timpul domniei unuia dintre mulţii regi care au purtat numele de Ludovic. Am scris într-un caiet studenţesc cîteva capitole, am desenat chiar şi blazonul familiei de Lussac, după care chimia avea să cîştige pentru o vreme bătălia cu literatura.