Viaţă, carte & stuff

Cartea asta a lui un cristian (Morţii mă-tii, Casa de Pariuri Literare, 2012) este un reality-show. O cameră mobilă care îi transmite non-stop viaţa şi gîndurile. Inclusiv limbajul frust, neprelucrat. Gaşca, adică Cici, Aurică, Rahan, Tarzan, Albu, apoi tataia Anghel, moartea tatălui, visele premonitorii ale mamei, inserţiile din documentele Partidului, profa de română, Facultatea de Litere, discuţiile de pe acoperiş cu Chiva şi Zvera, literatura română scrie pe mine. Partea a cincea, In the army, aş vedea-o ecranizată, ceva în genul Marfa şi banii, cu Gheorghe Dinică, Dumnezeu să-l ierte, în rolul lui Bebe Stufeanu, un fel de Pavel Puiuţ din Filantropica. Povestea este în derulare. „Tac-tu şi-a îngropat toată familia, şi-a avut mulţi morţi, Dumnezeu să-i odihnească. Din partea asta, poţi să stai liniştit, ai scăpat. Da’ uite ce e nepoate, pe morţii mă-tii o să-i prinzi pe toţi. Nu-ţi bate capul de pe-acum. E timp destul.”

la toamnă

o să repet clasa a doua

aşa cum alţii repetă

cîte un an de facultate

bileţelele cu tabla înmulţirii

o să împînzească casa

numerele prime vor sta ascunse

să nu ne încurce la memorare

toată activitatea

o să semene întrucîtva

cu tragerea loto

al nostru va fi

potul cel mare

apoi vom ieşi în parc

şi vom culege frunze uscate

pentru ierbar

Intelectualii lor

După 1989, intelectualii care erau de partea puterii, adică a lui Ion Iliescu, se declarau apolitici. Printre ei, Eugen Simion, ajuns preşedinte al Academiei Române (culmea, în regimul Constantinescu!) şi Răzvan Theodorescu, mai intîi preşedinte al TVR sub acoperire, mai apoi parlamentar şi ministru al culturii la vedere. Marea majoritate a intelectualilor care contau erau în opoziţie. Traian Băsescu a reinventat sintagma, adunînd sub numele de intelectualii lui Băsescu diverşi oameni de cultură. Greu de crezut că H.R. Patapievici sau Vladimir Tismăneanu nu văd mitocănia şi grobianismul acestui personaj politic, care nu dă în realitate doi bani pe şcoală, cultură şi intelectuali. Sinecurile i-au ajutat să treacă peste aceste amănunte şi i-au transformat în agenţi electorali ai unei drepte născute peste noapte dintr-un partid social-democrat care şi-a păstrat pînă astăzi trandafirul socialist în siglă.