Copii bolnavi într-o ţară pe moarte

Am auzit astăzi la Europa FM că importatorii de medicamente nu mai vor să aducă citostaticele necesare copiilor bolnavi de cancer pe motiv că afacerea nu este rentabilă. În România sînt 5.000 de copii suferinzi de această boală. Costul total al tratamentului ar însemna 60.000 de euro pe an. Nu poate da statul român aceşti bani? Chiar nu mai au nici un Dumnezeu cei ajunşi în funcţii de decizie? Se plătesc sume imense regilor asfaltului şi drumurile arată mai rău decît după război, se alocă bani pentru tot felul de sărbători insignifiante, dar aducătoare de voturi în campaniile electorale, se cheltuiesc bani publici pentru reclame turistice pe CNN, dar pînă şi turiştii români preferă Bulgaria. Şi nu avem 60.000 de euro pentru copiii bolnavi de cancer? Există Asociaţia P.A.V.E.L. (Primind Ajutor, Viaţa Este Luminoasă). Oamenii de acolo fac lucruri extraordinare, dar fără implicarea autorităţilor care să susţină financiar tratamentele medicale, este foarte greu. Iustin Panţa spunea într-un cuvînt înainte al unei cărţi de poezie: Diavolul nu este rău, este nesimţit. Aşa şi cu statul român. Care va muri de nesimţirea care i-a cuprins ca un cancer întregul corp de funcţionari.