Una dintre ultimele zile ale casei de la numărul 38 de pe strada Maria Rosetti

A scris Radu Oltean pe blogul său despre crima din strada Maria Rosetti. Am fotografiat şi eu astăzi cît a mai rămas din casă.

chişinău cu sufletul la gură

alerg prin oraşul ăsta cu străzi tăiate drept
imitaţie de graniţe africane sau nord-americane
să poată circula tancurile în voie îmi spuneai
31 august bucureşti kogălniceanu
cozile născute dimineaţa la cinci
în faţa departamentului de tehnologii informaţionale
studioul silviei din clădirea ulim-ului
întîlnirea de la casa diamant
radmila purtînd bantik la şcoală
visele lui andrei gamarţ înrămate în gardul bunicii
şi expuse apoi la sala brîncuşi
procesul lui kafka ju(de)cat la teatrul naţional
librăria din hol

alerg prin oraşul care mă asaltează cu accentele lui ruseşti
puşkin şciusev чистая линия
veteranii sovietici depun coroane de flori la statuia lui lenin
supravieţuitorii moldoveni de la cernobîl
la ştefan cel mare
sala cu orgă construită pentru fata lui bodiul
retransmite în rutiere muzica moscovei
paznicul patriot de la parcarea din telecentru
mă întreabă de românia mare
şi nu primeşte decît cinci lei moldoveneşti
neconvertibili

alerg prin oraşul unde zebrele nu sînt animale ocrotite
şi pietonii traversează strada
ca la ruleta rusească
непогода

Copii bolnavi într-o ţară pe moarte

Am auzit astăzi la Europa FM că importatorii de medicamente nu mai vor să aducă citostaticele necesare copiilor bolnavi de cancer pe motiv că afacerea nu este rentabilă. În România sînt 5.000 de copii suferinzi de această boală. Costul total al tratamentului ar însemna 60.000 de euro pe an. Nu poate da statul român aceşti bani? Chiar nu mai au nici un Dumnezeu cei ajunşi în funcţii de decizie? Se plătesc sume imense regilor asfaltului şi drumurile arată mai rău decît după război, se alocă bani pentru tot felul de sărbători insignifiante, dar aducătoare de voturi în campaniile electorale, se cheltuiesc bani publici pentru reclame turistice pe CNN, dar pînă şi turiştii români preferă Bulgaria. Şi nu avem 60.000 de euro pentru copiii bolnavi de cancer? Există Asociaţia P.A.V.E.L. (Primind Ajutor, Viaţa Este Luminoasă). Oamenii de acolo fac lucruri extraordinare, dar fără implicarea autorităţilor care să susţină financiar tratamentele medicale, este foarte greu. Iustin Panţa spunea într-un cuvînt înainte al unei cărţi de poezie: Diavolul nu este rău, este nesimţit. Aşa şi cu statul român. Care va muri de nesimţirea care i-a cuprins ca un cancer întregul corp de funcţionari.

Ion Lazu în revista Memoria

În cel mai recent număr (dublu) al revistei Memoria, scriitorul Ion Lazu face un lucru mai rar întîlnit breslei căreia îi aparţine. A iniţiat ridicarea unui monument în amintirea scriitorilor încarceraţi sub regimul comunist. Nu este uşor. Scriitorii sînt împărţiţi şi după moartea lor. Grupurile sînt transcendente morţii. În plus, criza a fost motivul perfect pentru ca această iniţiativă lăudabilă să fie îngropată în faşă. Articolul domnului Lazu reprezintă o trecere în revistă a scriitorilor care nu au acceptat să se alinieze directivelor noului regim comunist. Unii au plătit cu viaţa, alţii cu tinereţea. Astăzi plătesc pentru criză. Din fericire, altă idee a lui Ion Lazu a fost pusă în practică, plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruţi. E de sperat că tenacitatea scriitorului va învinge invidia confraţilor şi nepăsarea autorităţilor şi acest monument va deveni realitate.

Brăila

În cursul anului trecut am făcut mai multe drumuri la Brăila şi am avut astfel ocazia să văd aproape toate punctele importante ale oraşului. Brăila are o stradă pietonală care merge pînă în Piaţa Traian, la Teatrul Maria Filotti şi care adună laolaltă clădiri mai vechi şi mai noi, restaurate sau în paragină. Casa în care s-a născut Ana Aslan,



Biserica Sf. Nicolae,



Hotelul Pescăruş,



clădirea superbă a Teatrului Maria Filotti,



statuia lui Traian şi ceasul din 1909 aflate în grădina publică din Piaţa Traian,





Biserica Sf. Mihai şi Gavril care a fost iniţial moschee şi care este una dintre puţinele biserici fără turlă din România,



Biserica Greacă,



faleza Dunării.



Îmi mai rămîn de descoperit casele memoriale ale lui Panait Istrati şi Nae Ionescu, sînt sigur doar de existenţa primeia.

Româna anapoda XVI

Îmi place de Vito. Danny de Vito. Nu ştiu dacă are origini aristocrate, dar este un actor foarte bun. Îmi mai place Willis. Bruce Willis. Tot foarte bun. Dar nu pot spune îmi place de Willis, pentru că nu am date despre arborele lui genealogic şi nici el nu şi-a adăugat înaintea numelui particula cu pricina. Conului Alecu Paleologu îi plăcea mult de Montagne. Îi mai plăcea şi Sadoveanu, despre care a scris o carte. Cu siguranţă nu l-ai fi putut auzi că îi place de Sadoveanu. Aşa cum lui Alexandru Andrieş îi place Tamara, nu de Tamara. Aşa că îi sfătuiesc pe băieţii care vor să agaţe vreo fată cu magicele cuvinte îmi place de tine, să scrie mai bine o manea. Pe care s-o cînte de Vito. Adi de Vito. Sau de Minune. Sau cum l-o mai chema.