Pe 8 decembrie 1991 eram
militar în termen la Cîmpulung. Am fost încolonați și am plecat în pas de
defilare spre secția de votare, nu înainte să fim instruiți să votăm DA, pentru
ca noul regim democratic să intre în legalitate și pentru ca Ion Iliescu să mai
poată candida de două ori la cea mai înaltă funcție în stat. Citisem
dezbaterile din România liberă și revista 22 cu privire la textul noii
Constituții, erau combătute articolele 41 în care proprietatea era doar
ocrotită, nu garantată și 152 care interzicea schimbarea formei de guvernămînt,
adică a republicii. Ion Iliescu spunea că proprietatea este un moft, oricum
România socialistă ne făcuse pe toți proprietari, chiar dacă soții Ceaușescu întinaseră
înaltele idealuri ale comunismului științific, citez din nou din același I.I.
Iar republica, adusă cu tancurile sovietice și niciodată legitimată printr-un
referendum, era preferabilă, în ochii FSN-ului, monarhiei constituționale. Din
aceste considerente am votat împotrivă, stîrnind probabil nedumerire celor din
comisie, care se așteptau ca votul în favoarea Constituției să fie unanim într-o
unitate militară. Constituția a trecut cu un scor național de 79%. Garantarea
proprietății a fost stipulată abia în Constituția amendată în 2003, cînd s-au
introdus articole legate de viitoarea apartenență la Uniunea Europeană.
Republica a rămas însă de neatins și mai trăiește și astăzi, garantată de toate
partidele perindate pe la guvernare.
Postări
