După ce l-am pierdut pe tata, am început să-i scriu scrisori pentru a-mi
face mai ușoară despărțirea. În chiar prima scrisoare făceam referire la o imagine
a Veneției: Îmi amintesc de unul dintre almanahurile Flacăra pe care le citeam în
copilărie. Mi-ai spus atunci de Piaţa San Marco din Veneţia şi m-am minunat de
mulţimea de porumbei care umblau fără nicio teamă alături de oameni. Imaginea
Campanillei şi păsările ciugulind firimituri de pîine printre picioarele
trecătorilor mi-a rămas pînă astăzi în memorie. Cu acest text începe și filmul pe care i l-am dedicat tatei și pe care
l-am făcut în 2023 împreună cu Felix. Acea fotografie era ultima dintr-un album
intitulat Orașe ale lumii, prefațat
de Radu Cosașu și cea care m-a impresionat cel mai mult. Interacțiunea se
întîmpla pe la începutul anilor ’70 (în 1969 eram prea mic să am aminitiri) și
uite că după mai bine de 50 de ani am văzut Veneția și Piața San Marco pe viu,
fără porumbei, dar alături de Diana, într-o excursie pe care probabil n-o voi
uita niciodată.
Postări
