Tata Mare se ridică în capul oaselor.
Era de abia zece octombrie, cinci dimineața, și un frig de înghețau, cum se spune
pe la noi, pietrele. Dar Tata Mare nu voia să aprindă focul în sobă. Învățase
de la mumă-sa: focul se aprinde în ziua de treizeci noiembrie, în ziua de
Sfântul Andrei, nu mai devreme, dar nici mai târziu. Nu-mi explic cum am ales să citesc
cartea lui Andrei Crăciun chiar azi, deși o am în bibliotecă de astă-vară. Poate
pentru că s-a lăsat frigul și aveam nevoie de cineva să mă încălzească. Și n-au
fost puțini cei care m-au făcut să uit de toate și să mă las cuprins de
poveștile minunate din această carte. Rînd pe rînd Bilili, Anna sau Pantelimon
Octavia au băgat lemne în sobă cît să-mi ajungă toată iarna și poate și alte
ierni, dacă ar fi să-mi văd și eu viitorul ca Panait Istrati. Prima dragoste a
tinerei Marie-Louise Baud-Bovy, alintată Bilili, pentru scriitorul român
întîlnit la Geneva este motorul acestei cărți. Dar și alte povești se
întrepătrund, conducînd cititorul prin locuri în care descoperă o Europă
dezorientată după primul război mondial. O să-i cunoașteți și pe Ștefan
Gheorghiu, Nikos Kazantzakis sau Josué Jéhouda, cel cu un ochi de sticlă. Va fi
o călătorie tare frumoasă, vă asigur de asta! Bilili de Andrei Crăciun, Editura
Paralela 45, Colecția Prima Dragoste,
coordonată de Diana Iepure, 2022.
Postări
