Psalm

drumul spre cruce

şi hula 
Doamne

ispita renunţării
trădarea

şi iubirea
Doamne

iubirea fără de margini

pîinea noastră cea de toate zilele

şi urma stigmatelor

Doamne

Mi-e silă de justiţie

Săptămîna aceasta, justiţia română şi-a mai bătut o dată joc de istorie, de bun simţ, de suferinţele celor care nu au acceptat comunismul. Întîmplător sau nu, în aceeaşi zi Ion Iliescu a fost absolvit definitiv de crimele săvîrşite în iunie 1990, iar lui Vasile Paraschiv i s-a refuzat compensaţia materială pentru tot ceea ce a îndurat de la semenii lui. Judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti consideră că suma cerută este prea mare. Prea mare este salariul pe care aceşti slugoi comunişti, crescuţi la şcoala PCR, îl iau pentru o muncă depusă în folosul aceluiaşi partid numit astăzi PSD sau PDL. Probabil că lui Vasile Paraschiv nu i se iartă refuzul de a primi decoraţia de la Traian Băsescu. Nu-i nimic, generalul Pleşiţă o va primi bucuros.

21 iunie 2009

Prezentul continuu al lui Mihai Ignat

În răspăr cu Ulrich din romanul lui Robert Musil, Klein este omul plin de însușiri. Este ca un actor cu sute de roluri în spate și care ar putea juca foarte bine în piesele de teatru ale lui Mihai Ignat. Klein este o întreagă lume și niciun sentiment omenesc nu-i poate fi străin. Este practic imposibil pentru cititor să nu se recunoască la un moment dat în timpul lecturii. Klein are treizeci și trei de ani, dar rostul lui în această lume nu este să ne salveze, ci să se salveze pe sine însuși de la ratare. De aici frica de moarte și nevoia de dragoste. Klein este un filosof de o sinceritate dureroasă. Spunerile lui pun punctul pe i, sună ca niște sentințe din Simon Says. Klein traversează cărțile de poezie ale lui Mihai Ignat, cotrobăind prin subteranele umanității cu îndîrjire și cu speranță, reloaded iar și iar. Este prezentul continuu al autorului, care poate afirma I am kleining. Acesta este Klein. Alături de Mopete, o mare figură a poeziei române contemporane.