În acest an s-au împlinit 100 de ani de la naşterea
profesorului Radu Păun, medicul care mi-a salvat viaţa în 1978. Fusesem
internat la terapie intensivă cu hemoragie digestivă şi nimeni nu ştia cauza.
Profesorul mi-a pus diagnosticul de ulcer gastric viral şi apoi, ca urmare a
tratamentului adecvat, starea mea de sănătate a început să se îmbunătăţească.
Citez dintr-un articol scris de dr. Mihail Mihailide (fost student al
profesorului), apărut în Viaţa medicală nr.
42 (1240) din 2013: Radu Păun (1915–2005)
a venit în Bucureşti de la Iaşi,
după ce a participat la cel de-al Doilea Război Mondial. Absolvise liceul la Hotin şi Chişinău,
Facultatea de Medicină – la Iaşi
(fondată la 1 dec. 1879!) şi obţinuse (în 1940) diploma de Doctor în Medicină
al Universităţii Mihăilene, cu rezultate excelente. Fusese extern (1938), apoi
intern până în 1942, când susţine concursul de medic secundar, fiind încadrat la Spitalul „Sf. Spiridon“,
aşezământ medical cu o tradiţie de două secole şi jumătate în îngrijirea
bolnavilor. La „Colentina“, începând din 1945, a fost unul dintre
apropiaţii profesorului N. Gh. Lupu – devenind conferenţiar. În 1965, promovat
– prin concurs – profesor universitar, a fost numit şeful Clinicii Medicale de la Spitalul „Cantacuzino“.
[…] Profesorul Radu Păun rămâne în
Istoria Medicinii pentru temeinica sa pregătire profesională, ştiinţa sa de
carte enciclopedică, numeroasele lucrările publicate şi mai ales pentru cele
două mari opere destinate învăţământului medical duse la capăt sub redacţia sa:
„Terapeutica medicală“ (trei volume) şi „Tratatul de Medicină Internă“ în mai
multe volume, apărute la
Editura Medicală. Prefaţa la „Terapeutica...“ este un
adevărat eseu asupra relaţiei medic–bolnav–terapeut, asupra posibilităţilor
moderne de intervenţie salutară în cele mai multe boli, dar şi asupra faptului
că efectul terapeutic al medicamentelor se află adeseori alături de cel nociv –
adevăr ce trebuie să fie întotdeuna prezent în mintea medicului. Societatea
românească îi datorează foarte mult profesorului Radu Păun, iar locul său în
istoria medicinii româneşti este binemeritat. Trimit şi eu, ca fost pacient
într-un moment delicat al vieţii mele, un gînd de recunoştinţă în amintirea unui medic
excepţional, la centenarul naşterii sale.
Postări
